Sarmalute fara foc – raw food

Pentru ca in weekend-ul asta am participat la cursul de nutritie si am aflat o sumedenie de informatii, am hotarat sa pregatesc un preparat cu adevarat sanatos, dar si satios si gustos, chiar daca nu contine carne si nu e preparat termic deloc.

Sarmalute fara foc (de post)

Stiu, cei dintre voi care sunteti carnivori dar si gurmanzi o sa ziceti ca nu are cum sa aiba gust bun un preparat fara carne, ei bine si eu sunt carnivora si gurmanda si totusi pot sa spun ca sarmalutele astea au fost o surpriza foarte placuta :).

Am aflat asadar la curs ca pentru a ne detoxifia organismul dar si pentru a ne pastra sanatatea, este bine ca macar o data pe saptamana sa mancam “hrana vie”.

Vie, vie m-am gandit eu, dar cam ce anume se poate manca in afara de salate? Atunci mi-am amintit de seminarul de “hrana vie”, la care am participat in urma cu aproximativ doi ani. Trebuie sa recunosc ca la vremea aceea eram interesata de alimentatia sanatoasa mai mult la nivel declarativ si de aceea nici nu am retinut chiar multe lucruri. Acum insa auzind din nou de subiectul “hrana vie”, am cotrobait putin prin “sertarasele mintii” si mi-am adus aminte ca la acel seminar am gustat niste sarmalute delicioase cu hrisca. Asa ca ieri, am dat fuga la plafar si am si cumparat o punguta de 250 gr. de hrisca boabe. Si asa a inceput povestea sarmalutelor crude, nu mai stiam exact ce contineau cele de la seminar, dar eu am pus urmatoarele ingrediente, si au fost un succes 😉

  • 125 gr. hrisca BIO (1/2 punguta);
  • 10 nuci (doar miezul);
  • 10 – 15 alune crude (pueti sa puneti migdale, sau sa adaugati mai multe nici daca nu aveti alune);
  • 2 morcovi mai maricei;
  • 1/2 gulie de marime potrivita;
  • 1 ceapa micuta;
  • o varza murata (una mai mica);
  • cateva rosii (in functie de cate sarmalute consumati la o masa);
  • o legatura mica de patrunjel;
  • o legatura mica de marar;
  • un pic de cimbru (o ciupitura);
  • ulei de masline extra virgin;
  • sare;
  • piper;

Sarmalute fara foc (de post)

Pentru ca alimentele nu trec printr-un proces termic, am considerat foarte important sa le spal pe toate foarte bine. Hrisca, alunele si nucile le-am pus peste noapte la inmuiat, ca sa fie si mai usor digerabile, apoi le-am scos din apa, le-am scurs si le-am maruntit un pic la blender. Morcovii, gulia si ceapa le-am dat pe razatoarea cu dinti mici si le-am adaugat compozitiei de mai sus. Am adugat apoi patrunjelul taiat marunt, o parte din marar (am pastrat cateva fire pentru sos), cimbrul, uleiul de masline (cam 2 linguri), sarea si piperul si am inceput sa amestec bine intreaga compozitie. Varza nu a mai fost nevoie sa o tin la desarat (am nimerit o varzuta numai buna la gust), asa ca i-am desfacut frunzele, le-am spalat, am taiat cotorasele care au fost prea groase si am impachetat sarmalutele. Mi-au iesit cam 20 de sarmalute potrivite. Ca sa mai capte si un pic de suculenta, am pregatit un sos delicios de rosii, tot fara foc ;). Am curatat rosiile de coaja (se pot lasa si necuratate), le-am pus intr-un blender si am mai adaugat sare si piper. Peste sosul asta am adaugat mararul ramas (taiat marunt), niste varza murata, taiata fidelute, si un pic de ulei de masline (cam o lingura). Daca faceti si voi reteta acasa, aveti grija sa nu puneti de la inceput sosul de rosii peste toate sarmalutele, ci doar peste sarmalutele pe care la mancati la o masa. Sosul de rosii se acreste destul de repede si e mai bine sa-l faceti proaspat pentru fiecare portie, asta va spun acum din experienta ;).

Sarmalute fara foc (de post)

Cam asta-i treaba, sanatate curata ;).

Piept de pui la gratar cu salata de gulioare si morcovi

Va propun o reteta sanatoasa dar si foarte gustoasa si foarte usor de facut. Piept de pui la gratar asezonat cu o salata suculenta si aromata de gulioare si morcovi.

Piept de pui la gratar cu salata de gulioare si morcovi

N-aveti nevoie decat de niste piept de pui, peste care sa puneti un maglavais format din: ulei de masline, usturoi pisat (sau taiat marunt) si ceapa verde (frunze taiate) pentru aromatizare, 1-2 gulii, 2 morcovi potriviti si o jumatate de lamaie.

Bateti bine pieptul de pui, il ungeti cu maglavaisul descris mai sus, presarati sare si piper, si-l lasati sa se odihneasca-n sos.

Piept de pui

Radeti gulioarele si morcovii (pe razatoarea cu dinti mari), stoarceti de indata jumatatea de lamaie (ca sa nu se oxideze) si bagati castronul la frigider ca sa prinda un pic de aroma acrisoara.

Puneti pieptul de pui pe gratar si frigeti-l bine pe ambele parti. Scoateti salatica de la frigider, presarati sare si piper dupa gust si cam asta-i treaba. O combinatie sanatosa la care nici domnul Prof. Dr. Mencinicopschi nu ar avea nimic de argumentat ;).

Piept de pui la gratar cu salata de gulioare si morcovi

Gulioarele – sarace in calorii (25-27 kcal. la 100 gr.) dar foarte bogate in vitamina C, B6, fosfor, potasiu, magneziu, calciu – ajuta la eliminarea din organism a produsilor toxici (inclusiv a acidul uric) si intaresc imunitatea. Tot aceasta leguma miracol a toamnei este recomandata in controlul diabetului pentru ca ajuta la stabilizarea nivelului glucozei din sange. Pentru domni este foarte buna cand e consumata de doamne (ca si vinul rosu pentru doamne :)) pentru ca lucreaza un pic si la hipotalamusul feminin actionand asupra unor centrii nervosi responsabili cu inducerea excitabilitatii sexuale.

Despre morcovi nici nu cred ca trebuie sa mai spun ca sunt considerati o mina de aur din punct de vedere al continutului de vitamine si elemente nutritive.

Asa ca, nu ezitati, incercati si voi reteta acasa, este usor de preparat, delicioasa si foarte sanatoasa ;).

Piept de pui la gratar cu salata de gulioare si morcovi

Dulceata de dovleac cu portocale si ghimbir

Daca tot a ramas jumatate de dovleac de la reteta anterioara (Supa crema de dovleac), am pregatit si o dulceata delicioasa de dovleac cu portocale si ghimbir. Pentru ca zaharul nu este foarte sanatos, fie el si brun, am folosit doar jumatate din cantitatea folosita in mod normal la dulceturi si a iesit o minunatie dulce-acrisoara plina de aroma.

Dulceata de dovleac cu portocale si ghimbir

Sigur ca am fost avertizata de diferite gospodine, cu ani multi de experienta, ca daca nu adaug zahar destul (aceeasi cantitate de zahar ca si cantitatea de fruct), dulceata nu se va lega. De legat s-a legat, dupa cum se vede si nici nu ti se sterpezesc dintii de atata dulce ;).

Asadar ingredientele care au dus la aceasta bunatate sunt:

  • 1/2 dovleac (800-1000 gr.);
  • 400 gr. zahar;
  • 1 portocala;
  • 1cm. ghimbir;
  • sucul de la 1 lamaie.

Dulceata de dovleac cu portocale si ghimbir

Am curatat dovleacul de seminte si coaja si l-am taiat cubulete mai micute. Portocala am curatat-o si pe ea mai intai de coaja iar apoi am taiat cu un cutit petalele ca sa ramana numai file-uri, fara atisoare albe.

Dulceata de dovleac cu portocale si ghimbir

Apoi am taiat si portocala bucatele, ghimbirul l-am tocat marunt si am pus toate ingredientele intr-o oala antiadererenta. Am acoperit compozita cu apa si am pus-o la foc domol.

Dulceata de dovleac cu portocale si ghimbir

In primele 20 –25 de minute nu a fost nevoie sa fac nimic, apoi am inceput sa amestec din cand in cand pentru ca incepuse sa se evapore apa. Pentru ca dovleacul mi s-a parut ca nu e patruns indeajuns, am mai adaugat niste apa ca sa fie din nou acoperita compozitia. Am mai lasat-o apoi pe foc inca pe atat, amestecand din cand in cand, pana s-a leagat compozitia. La final a trebuit sa amestec mai tot timpul ca sa nu se prinda dulceata de fundul oalei.

Cand compozitia a prins constitutia pe care o consideram demna de o dulceata (lipicioasa tare – am verificat cu lingura: am inmuiat-o intai in compozitie, apoi am pus-o pe o farfurie curata si am incercat sa o ridic cu tot cu farfurie – nu s-a intamplat chiar asa, dar mi-am dat seama ca e suficient de lipicioasa ;). Am luat oala de pe foc si cu un polonic mai mic am pus dulceata in borcane cand inca era fierbinte, apoi am acoperit-o cu capacul.

Dulceata de dovleac cu portocale si ghimbir

Cam asta-i treaba, doua borcanase de dulceta de-ti lasa gura apa :).

Supa crema de dovleac

Pentru ca a venit toamna, cu vreme capricioasa si in ultimul timp cam friguroasa, am pregatit o supa crema de dovleac aromata si putin picanta, doar cat sa puna sangele-n miscare.

Ingrediente supa crema de dovleac

Aromatizata cu ghimbir, usturoi, ceapa si ardei iute, supa crema de dovleac este un deliciu atat pentru cei care apreciaza in primul rand gustul cat si pentru cei atenti in special la calitatile nutritive ale preparatelor. Dovleacul se numara printre legumele “minune” ale toamnei, cu un numar mare de vitamine, minerale si antioxidanti si un continut mic de calorii (26 kcal/100 gr.). Usturoiul, ceapa, ghimbirul si ardeiul iute, adevarate “antibiotice naturale”, sunt recunoscute si pentru virtutea de a arde caloriile. Ganditi-va numai ce minuni fac toate puse la un loc! 😉

Asa ca daca v-am starnit interesul si aveti drum pe la piata, poftiti de cumparati 1 kg dovleac (eu am cumparat un dovleac de aproape 2 kg., din jumatate am facut supa iar din cealalta am facut dulceata), 1 capatana de usturoi (asta daca luati din cel romanesc; daca luati din cel chinezesc, ajung 3-4 catei), 2 morcovi mai maricei, 2 cepe potrivite, un ardei iute (eu am din aceia mici in ghiveci, pe cat sunt de mici pe atat sunt de piperati) si o bucatica de ghimbir de 1-2 cm. (pe asta-l gasiti la supermarket, nu creste pe meleagurile noastre). De la piata sau supermarket mai trebuie sa luati si o sticla de vin alb (asta daca nu aveti in casa) din care sa donati o cana/un pahar mare (250 ml.) pentru scopuri gastronomice.

Spalati si curatati legumele (dovleacul se curata de seminte, coaja poate sa ramana daca nu e foarte tare), apoi taiati-le cubulete.

Ingrediente supa crema de dovleac

Ungeti o oala antiaderenta (cu fund dublu) cu putin ulei de masline (rezistent la temperatura) si adaugati ingredientele de mai sus, amestecand vreo 3-4 minute la foc domol pana se perpelesc putin. Legumele vor lasa putin zeama, cat sa nu se arda uleiul si sa devina nociv.

Preparare supa crema de dovleac

Apoi adaugati 1 pahar vin alb, 2-3 pahare de apa (pana sunt acoperite legumele de lichid) si sare dupa gust.

Preparare supa crema de dovleac

Puneti un capac si lasati sa fiarba ingredientele la foc mic pentru 20-30 de minute. Dupa 20 de minute puteti verifica daca s-au fiert morcovul si dovleacul, daca sunt moi si usor de zdrobit cu furculita inseamna ca sunt gata de a fi pasate.

Luati oala de pe foc si pasati legumele din supa pana devine compozitia cremoasa, adaugati un pic de piper proaspat macinat, putina sare, daca mai e nevoie si cateva seminte de dovleac decojite (astea in loc de crutoane de paine).

Supa crema de dovleac

Si cam asta-i treaba … sanatoasa si gustoasa 🙂

Vita la cuptor frageda si aromata

Carnea de vita este un subiect tabu pentru multi dintre cei care gatesc acasa si care, din motive diverse, nu aleg sa cumpere muschiulet de vita (usor de preparat in orice mod si cu rezultate sigure), ci vrabioara sau antricot.

Vrabioara am cumparat si eu de data asta si a iesit o minunatie, moale si suculenta de nu-ti mai venea sa te opresti din mancat. Trebuie insa sa marturisesc ca au existat si multe incercari esuate de-a lungul carierei mele de “bucatar din pasiune” iar termenul de “talpa” de vita nu mi-e tocmai necunoscut nici din bucataria proprie, dar nici din bucatariile altora :).

Vita la cuptor frageda si aromata

Am cumparat deci de la macelarie 1/2 kg. de vrabioara pe care am pus-o la marinat peste noapte intr-un maglavais aromat din plin cu tot felul de minunatii.

  • 2-3 linguri de ulei de masline;
  • 2 linguri de sos soia;
  • 3 linguri de vin rosu;
  • 3-4 catei de usturoi intregi (nu i-am taiat marunt, i-am zdrobit cu cutitul pe un tocator, atat cat sa iasa zeama din ei si sa aromatizeze intregul maglavais);
  • cateva boabe de piper;
  • cateva frunze de rozmarin proaspat (puteti sa cumparati la ghiveci din supermarket sau puteti sa folositi rozmarin uscat);
  • 1 fir de cimbru proaspat (sau uscat de la plic);
  • o bucatica de praz taiat foarte subtire;

Am pus carnea de vita intr-o caserola, am adaugat maglavaisul format din ingredientele de mai sus, am pus un capac si am bagat-o la frigider unde am lasat-o pana in ziua urmatoare (circa 24 de ore).

Cu emotiile de rigoare, ca doar nu era vorba de muschiulet, iar pericolul pastea la tot pasul, am scos carnea din frigider, am scurs maglavaisul ramas intr-o alta caserola si, dupa cum se vede, am pozat-o plina de mandrie, ca tare arata bine 🙂

Vita la cuptor frageda si aromata

Vita la cuptor frageda si aromata

Ca sa prinda si un pic de aroma de gratar, am pus carnea intr-o tigaie cu striatii si am fript-o la foc iute pe fiecare parte cate 2-3 minute. Am luat-o apoi de pe gratar si am pus-o intr-o tava tapetata cu hartie de copt. Am uns vita din nou cu maglavaisul ramas si am bagat-o la cuptorul preincalzit la 180 grade Celsius.

Vita la cuptor frageda si aromata

Acum, va mai spun un secret, ca sa fiu sigura ca nu ma fac de minune si ca iese vita cum trebuie am recurs la un siretlic, am folosit un termomentru special (se gaseste la IKEA) si astfel am putut verifica temperatura din interiorul carnii. Cam dupa 10 minute de stat la cuptor, carnea masura o temperatura de 60 de grade in interior si-atunci am stiut ca-i numa’ buna, nici prea-n sange dar nici prea coapta.

Am fost multumita sa simt aroma din fiecare bucatica de carne, moale si frageda de ti se topea in gura.

Vita la cuptor frageda si aromata

Ca sa nu va mai zic ca am mancat si a doua zi la micul dejun, dar nu oricum, ci pe tartina de paine integrala unsa cu unt de casa frecat cu verdeturi si mirodenii. Si ca sa fie treaba oabla, am pus deasupra feliilor de carne taiate subtirel un pic de mustar de casa si niste frunzulite de rucola.

N-am poze sa va arat si minunatia de mic dejun, dar cred ca dupa postarea asta, dau fuga din nou la macelarie si mai cumpar o bucata de carnita ca tare-i buna si dupa ce se raceste, in loc de mezeluri; s-apoi postez si poze, numa’sa ca sa-ntelegeti un pic la ce ma refer.

Acuma chiar trebuie sa ma opresc, ca ma-nnec de-atata pofta cata mi-am facut :).