Vită la cuptor fragedă și aromată

Carnea de vita este un subiect tabu pentru multi dintre cei care gatesc acasa si care, din motive diverse, nu aleg sa cumpere muschiulet de vita (usor de preparat in orice mod si cu rezultate sigure), ci vrabioara sau antricot.

Vrabioara am cumparat si eu de data asta si a iesit o minunatie, moale si suculenta de nu-ti mai venea sa te opresti din mancat. Trebuie insa sa marturisesc ca au existat si multe incercari esuate de-a lungul carierei mele de “bucatar din pasiune” iar termenul de “talpa” de vita nu mi-e tocmai necunoscut nici din bucataria proprie, dar nici din bucatariile altora :).

Am cumparat deci de la macelarie 1/2 kg. de vrabioara pe care am pus-o la marinat peste noapte intr-un maglavais aromat din plin cu tot felul de minunatii.

• 2-3 linguri de ulei de masline;
• 2 linguri de sos soia;
• 3 linguri de vin rosu;
• 3-4 catei de usturoi intregi (nu i-am taiat marunt, i-am zdrobit cu cutitul pe un tocator, atat cat sa iasa zeama din ei si sa aromatizeze intregul maglavais);
• cateva boabe de piper;
• cateva frunze de rozmarin proaspat (puteti sa cumparati la ghiveci din supermarket sau puteti sa folositi rozmarin uscat);
• 1 fir de cimbru proaspat (sau uscat de la plic);
• o bucatica de praz taiat foarte subtire;

Am pus carnea de vita intr-o caserola, am adaugat maglavaisul format din ingredientele de mai sus, am pus un capac si am bagat-o la frigider unde am lasat-o pana in ziua urmatoare (circa 24 de ore).

Cu emotiile de rigoare, ca doar nu era vorba de muschiulet, iar pericolul pastea la tot pasul, am scos carnea din frigider, am scurs maglavaisul ramas intr-o alta caserola si, dupa cum se vede, am pozat-o plina de mandrie, ca tare arata bine 🙂

Ca sa prinda si un pic de aroma de gratar, am pus carnea intr-o tigaie cu striatii si am fript-o la foc iute pe fiecare parte cate 2-3 minute. Am luat-o apoi de pe gratar si am pus-o intr-o tava tapetata cu hartie de copt. Am uns vita din nou cu maglavaisul ramas si am bagat-o la cuptorul preincalzit la 180 grade Celsius.

Acum, va mai spun un secret, ca sa fiu sigura ca nu ma fac de minune si ca iese vita cum trebuie am recurs la un siretlic, am folosit un termomentru special (se gaseste la IKEA) si astfel am putut verifica temperatura din interiorul carnii. Cam dupa 10 minute de stat la cuptor, carnea masura o temperatura de 60 de grade in interior si-atunci am stiut ca-i numa’ buna, nici prea-n sange dar nici prea coapta.

Am fost multumita sa simt aroma din fiecare bucatica de carne, moale si frageda de ti se topea in gura.

Ca sa nu va mai zic ca am mancat si a doua zi la micul dejun, dar nu oricum, ci pe tartina de paine integrala unsa cu unt de casa frecat cu verdeturi si mirodenii. Si ca sa fie treaba oabla, am pus deasupra feliilor de carne taiate subtirel un pic de mustar de casa si niste frunzulite de rucola.

N-am poze sa va arat si minunatia de mic dejun, dar cred ca dupa postarea asta, dau fuga din nou la macelarie si mai cumpar o bucata de carnita ca tare-i buna si dupa ce se raceste, in loc de mezeluri; s-apoi postez si poze, numa’sa ca sa-ntelegeti un pic la ce ma refer.

Acuma chiar trebuie sa ma opresc, ca ma-nnec de-atata pofta cata mi-am facut :).